Povești de dragoste livrești, în luna iubirii

De ani buni, luna februarie este definitiv „confiscată” tematic de iubire, fie că alegem să serbăm dragostea odată cu tot globul, de Valentine’s Day, pe 14 februarie, fie că ținem să ne păstrăm specificul și o serbăm românește, 10 zile mai târziu, de Dragobete. O temă precum iubirea nu înseamnă, însă, nimic, dacă nu este „împachetată” în literatură de bună calitate.

Acesta este motivul pentru care am ales să vă prezentăm în oglindă două mari povești livrești cu scriitori – ne-am oprit asupra acestui număr, deoarece se știe că există două mari feluri de iubire: iubirea pasională (emoții puternice, sentimente adesea contradictorii datorate pasiunii, tandrețe, dar și anxietate: un cocktail de sentimente, deopotrivă plăcute și imposibile) și iubirea de parteneriat (cea în care domină afecțiunea, atașamentul, încrederea, grija, toleranța față de partener – mai curând o relație de prietenie trainică).

Iubirea bazată pe parteneriat: Vera & Vladimir Nabokov

„Da, am nevoie de tine, basmul meu. Fiindcă tu eşti singura cu care pot să vorbesc despre nuanţa unui nor, despre cîntecul unui gând – şi despre cum, când am ieşit astăzi la muncă şi am privit în faţă o floarea soarelui înaltă, ea mi-a zâmbit din toate seminţele” – din volumul „Scrisori către Vera”.

Probabil că una dintre cele mai analizate povești de dragoste în România, încă de la finalul anului trecut, este cea dintre scriitorul rus de expresie engleză Vladimir Nabokov și soția sa, Vera. Editura Polirom a publicat în traducere, la sfârșitul toamnei trecute, ediția în limba română a consistentului volum epistolar, cartea devenind în foarte scurt timp unul dintre cele mai râvnite tiluri în librăriile fizice și librăriile online de la noi din țară.

Un volum de peste 700 de pagini, îngrijit chiar de fiul celor doi, Dmitri Nabokov, din care lipsesc, însă, scrisorile Verei Slonim către autor, deoarece aceasta a considerat experienţa prea intimă şi le-a distrus înainte de a dispărea dintre noi.

Cele mai multe scrisori datează din perioada 1923-1939, când cei doi au stat separați pentru o vreme îndelungată, în special din cauza problemelor de sănătate ale Verei. Astfel, în 1926, timp de o lună și un pic, când Vera se află la sanatoriu, Vladimir Nabokov îi trimite nu mai puțin de 50 de scrisori.

Scrisorile incluse în volum acoperă peste 50 de ani din viața celor doi. Sunt epistole care oferă cititorilor nu una, ci două povești de iubire: iubirea lui Vladimir Nabokov pentru Vera, dar și iubirea acestuia pentru literatură, două „realități” inseparabile. Și asta pentru Vera i-a fost celebrului scriitor rus de expresie engleză nu numai partener de viață de încredere, ci și cea mai atentă cititoare, omul care l-a susținut. La Nabokov, nevoia de manifestare în planul scriituri s-a întrepătruns organig, întodeauna, cu nevoia de a fi alături de Vera. Vera i-a fost centrul unuiversului său, iar el și-a asumat asta pe de-a-ntregul, cu bucurie și cu recunoștință: „Da, am nevoie de tine, basmul meu. Fiindcă tu eşti singura cu care pot să vorbesc despre nuanţa unui nor, despre cîntecul unui gînd – şi despre cum, cînd am ieşit astăzi la muncă şi am privit în faţă o floarea soarelui înaltă, ea mi-a zîmbit din toate seminţele”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *