Cel mai așteptat roman al anului 2019: Serotonină de Michel Houellebecq, o carte caustică, puternică și, totuși, tandră

Într-un top al celor mai controversați autori contemporani, unul dintre locurile de pe podium îi revin, cu siguranță, scriitorului Michel Houellebecq, copilul teribil al literaturii franceze, romancierul en titre al declinului Occidentului. Sigur, unii vor spune că Houellebecq este un mare revoltat. Și nu-i putem contrazice. Însă, nu avem cum să nu remarcăm faptul că, de la un punct încolo al carierei sale, încă din 1998, anul de apariție al „scandalosului” roman Particule elementare, Michel Houellebecq a început să se joace cu opinia publică, dincolo de revoltă, şi să-i provoace pe cititori.

Asta pare să facă și în Serotonină, cel mai recent roman al său. Publicat în Franța pe 4 ianuarie 2019, Serotonină și-a confirmat statutul de cea mai așteptată carte a anului. Tirajul excepțional, de 320.000 de exemplare, anunțat de Editura Flammarion, s-a dovedit a fi insuficient în mai puțin de o săptămână de la apariție. În foarte scurt timp, cartea a atins vânzări de peste 500 000 de exemplare. Publicarea sa a venit „la pachet” cu un mare premiu pentru Michel Houellebecq: „Legiunea de Onoare”, cea mai înaltă distincţie acordată în Franţa, într-o ceremonie care a avut loc la Palatul Elysee, în prezenţa preşedintelui Emmanuel Macron, care l-a descris pe Houellebecq ca pe „un romantic într-o lume materialistă”, spunând despre romanele acestuia că nu sunt pesimiste, ci pline de speranţă, într-o societate în care cultura şi religia au devenit fragile.

Romanul Serotonină a apărut concomitent în traducere în Germania, Italia și Spania, ocupând, în fiecare dintre aceste țări, locul 1 în topurile de vânzări. În România, romanul a fost publicat la mijlocul lunii mai, în colecția „Raftul Denisei”, la Editura Humanitas Fiction, traducerea fiind semnată de Daniel Nicolescu.

La fel ca și în cazul romanelor anterioare, și despre Serotonină s-a spus că ar fi un roman vizionar: Michel Houellebecq identifică suferințele profunde din sânul societății franceze, vorbind despre premisele unei mișcări pe care nici un om politic nu a reușit să o anticipeze, cea a „vestelor galbene”. Cât privește referirea la romanele anterioare: Supunere, cartea publicată în 2015, venea puțin înainte de atacul asupra redacției „Charlie Hebdo”. La fel, romanul din 2001, Platforma, era lansat înainte de bombardamentele din Bali, din 2002.

Revenind la Serotonină, protagonistul romanului este Florent-Claude Labrouste, un bărbat de 46 de ani care își detestă numele și Captorixul, un antidepresiv ce eliberează serotonina, dar care are trei efecte secundare: greața, dispariția libidoului și impotența. Ajuns într-un punct critic al existenței, Florent-Claude Labrouste își propune să dispară de bunăvoie, să renunțe la profesie, la viața socială, la cunoștințe. Își șterge urmele, se refugiază în hoteluri (unde musai trebuie să existe camere pentru fumători), străbate nostalgic (și deplânge) o Franță rurală ruptă de rosturile ei tradiționale, străduindu-se să opereze o regresie paliativă în trecutul personal. Își revizitează amorurile defuncte, un prieten, singurul, de tinerețe, încearcă zadarnice reconectări la momentul prezent, alternate cu visuri de sinucidere matematic puse la cale, dar rămâne la fel de pustiu pe dinăuntru, cu privirile lipite de o adevărată catapeteasmă a eșecului sufletesc, pe care și-a construit-o din cele 3 000 de fotografii ce îi rămăseseră în laptop, imprimate și lipite pe pereții ultimei sale locuințe. Dintre ele, vibrează viața în doar vreo trei, cele care îi păstrează imaginile singurelor lui iubiri posibile, cu Kate și Camille.

Serotonină poate fi citit ca un roman despre dezechilibrele pe care le produce o lume fără iubire, cu transformări devenite incontrolabile, dar și ca un copleșitor roman al remușcărilor și al regretelor. Titlul, ce trimite cu gândul la nevoia de antidepresive, este o parabolă care se referă la stat. Statul ca la un corp care are nevoie să fie „tranchilizat” și la societatea franceză ca la un suferind. Poate, nu întâmplător, romanul Serotonină poat fi citit și ca o privire nostalgică înspre trecutul dinainte de blocul comunitar, dinainte de „logoca” instaurată de Uniunea Europeană și de limitarea suveranității naționale, dinainte de disperarea fermierilor francezi, limitați de cote obligatorii și de revoluția sexuală care a pulverizat ideile de familie și datorie față de societate.

Al șaptelea roman al laureatului Premiului Goncourt pe 2010, Serotonină, este, cu siguranță, una dintre cele mai puternice și mai caustice, dar, totuși, tandre cărți publicate în ultimii ani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *